Infectia urinara joasa

Se defineste ca infectie urinara necomplicata joasa acea infectie urinara care afecteaza femeile, in special cele tinere, fara malformatii de aparat urinar, fara litiaza urinara, la care nu s-au aplicat manevre urologice (invazive) si care nu au boli sau tratamente care sa le scada imunitatea. Pielonefritele, infectiile urinare la copii, gravide, barbati sau varstnici nu sunt incluse in aceasta definitie si nu fac obiectul acestei discutii.

Etiologie: infectiile urinare sunt cauzate de bacterii iar identificarea acestora se face prin urocultura, al carei rezultat trebuie sa indice o concentratie de peste 1000 germeni/ml. Urocultura la 69% din femeile simptomatice este pozitiva pentru E. Coli in 77% din cazuri in studii din 16 tari europene si Canada, totalizand peste 4000 cazuri. Alti agenti patogeni implicati sunt Staphylococcus saprofiticus si Proteus spp.

Diagnostic clinic: Simptomele sugestive de infectie urinara joasa necomplicata compun tabloul asanumitului sindrom cistitic, compus din disurie, polachiurie, mictiuni imperioase, durerea suprapubiana, urini tulburi, insotite sau nu de indispozitie, irascibilitate, senzatie de “urina fierbinte”, toate aparute in decurs de 72 de ore.

La o femeie cu simptome de infectie urinara joasa fara acuze genitale, in absenta graviditatii sau a altor boli, stabilirea diagnosticului clinic poate fi ssuficienta in initierea terapiei de prima intentie.

Durerea lombara, febra, antecedentele personale de infectii urinare recurente sau boli renale impun examen fizic general si local genital.

Metode de diagnostic paraclinic:

Examenul de urina cu bandelete: se poate efectua rapid, in orice moment al zilei si poate confirma diagnosticul de infectie urinara joasa necomplicata prin evidentierea nitritilor/esterazelor leucocitare in urina. De asemeni, modificarile pH-ului urinar pot fi sugestive pentru o anumita patologie in prezenta sindromului cistitic.

Daca testul este negativ pentru nitriti si esteraze leucocitare, se poate exclude un diagnostic de infectie urinara.

Examinarea sedimentului urinar: daca examinarea sedimentului urinar este efectuata de o persoana experimentata, acest test face face sa nu mai fie necesara urocultura. Examenul sedimentului urinar se face la microscop, iar numararea a cel putin 20 bacterii/camp pozitiveaza rezultatul, in conditiile in care se descopera concomitent leucocite in urina.

Urocultura: este examenul de urina obligatoriu in cazul persistentei sindromului cistitic peste 7 zile, in infectiile urinare recurente sau in prezenta complicatiilor.

Tratament:

In infectia urinara necomplicata la femeie, in absenta sarcinii, se recomanda tratament de prima intentie chiar si in absenta uroculturii, tinand cont de rezistenta E Coli la antibioticele uzuale. Rezistenta germenului poate varia semnificativ in functie de perioada, de teritoriu, de particularitatile populatiei, de repetarea episoadelor infectioase (rezistenta la antibiotice creste odata cu cresterea numarului de recurente). Din pacate, in Romania exista studii efectuate numai in spitale, unde E. Coli are sensibilitate crescuta la nitrofurantoin.

Tratamentul antibiotic este administrat in primul rand in vederea ameliorarii simptomelor, astfel ca nu se recomanda tratament in absenta tabloului clinic sugestiv, chiar daca exista date de laborator sugestive pentru infectie, in cazul persoanelor sanatoase. In acest sens, de prima intentie sunt nitrofurantoinul (400 mg in 4 prize) sau trimetoprim-sulfametoxazolul (320 mg trimetoprim in doua prize) timp de trei zile. Dintre acestea, nitrofurantoinul are rata cea mai scazuta de aparitie rezistentei a E. Coli.

Ca tratament alternativ de prima intentie, se pot folosi cu succes acidul nalidixic (4 g in patru prize) sau combinatia amoxicilina-acid clavulanic (2 g in doua prize) tot timp de 3 zile.

Norfloxacina (400 mg in doua prize, 3 zile) si ciprofloxacina (500 mg in doza unica sau 20 mg in doua prize, 3 zile) sunt medicamente de rezerva, pentru cazurile in care exista o rezistenta crescuta la trimetoprim-sulfometoxazol sau cand exista intoleranta individuala la tratamentele de prima intentie.

Profilaxie:

Factorii de risc implicati in aparitia infectiei urinare joase la femei sunt:

La femeile tinere

• Activitatea sexuala, mai ales cu un partener nou (mai recent de 1 an)
• Contraceptia locala, inclusiv cu prezervative acoperite cu Nonoxynol-9
• Antecedente de infectii urinare, mai ales la cele cu debut inainte de 15 ani
• Istoric de infectii urinare la mama pacientei
• Medicatie antibiotica in ultima luna, indiferent pentru ce afectiune

La femeile la menopauza

• Infectia urinara in ultimele 12 luni sau inaintea instalarii menopauzei
• Incontinenta urinara
• Expunerea la frig peste 30 de minute la nivelul mainilor, picioarelor, spatelui si feselor
• Golirea incompleta a vezicii

Recidivele infectiilor urinare cu aceiasi germeni patogeni se pare ca tin de virulenta germenilor incriminati (E. Coli recidiveaza de 3 ori mai frecvent).

Preventia recidivelor se face prin mijloace non-farmacologice (renuntarea la contraceptia locala cu diafragma sau spermicide, educatia pacientei cu privire la expunerea la frig, utilizarea intim-sprayurilor si igiena intima exagerata, golirea vezicii urinare complet si regulat). La femeile in menopauza, administrarea de estrogeni intravaginal actioneaza prin imbunatatirea troficitatii epiteliului vaginal si pastrarea unui echilibru a biosistemului local, servind astfel ca factor de protectie impotriva infectiilor urinare.

Sucul de afine/merisor sau comprimatele de afine/merisor sunt dovedite ca protectori impotriva irecurentelor infectiilor urinare, ca si suplimentarea alimentara cu Lactobacili (cresterea consumului de iaurt este metoda naturala si cel mai bine tolerata).

In cazul infectiilor urinare recurente, unele paciente se pot automonitoriza si chiar autodiagnostica, urmand ca terapia sa fie stabilita impreuna cu medicul de familie, chiar si telefonic.

Dr. Cristina Lupascu, medic specialist medicina de familie, Anima Titan