Tulburarile de nutritie - sindromul pica la copii

Sindromul Pica este un dezechilibru alimentar definit ca ingestia persistenta in timp a unor substante nenutritive, pentru o perioada de cel putin 1 luna, la o varsta de peste 18-24 luni. Copii care sunt afectati de acest sindrom sunt surprinsi “gustand” sau chiar inghitand o larga varietate de substante (pamant, var, nisip, pietricele, fire de par, plastic, gume de sters, hartie, gheata, creta, mergand pana la ace, sarma sau mucuri de tigara). Sindromul pica se poate observa cel mai frecvent la copii, dar este un diagnostic des intalnit si intre pacientii cu tulburari de dezvoltare. Afectiunea poate fi benigna sau poate avea consecinte letale. La copiii intre 18 si 24 de luni, ingestia de substante nenutritive este frecventa si nu are o semnificatie patologica. Doar daca aceasta se desfasoara in neconcordanta cu stadiul de dezvoltare individuala, o putem diagnostica si trata ca atare.Sunt foarte importante tipul si cantitatea de substante ingerate pentru a determina daca vor exista sechele medicale. Pica este un factor de predispozitie pentru ingestia accidentala de substante cu potential letal ( ex-ingestia de capete arse de chibrit poate duce la hiperpotasemie). Expunerea la agenti infectiosi sau substante contaminate (ingestia de pamant sau nisip poate duce la toxoplasmoza) creste riscurile pentru sanatate. Complicatiile la nivelul tractului gastro-intestinal includ obstructii, constipatie, ulceratie, perforatie (hemoragie gastro-intestinala).Intoxicatia cu plumb este cel mai frecvent asociata cu sindromul pica. Plumbul are efecte neurologice, hematologice, endocrinologice, cardiovasculare si renale. Ingestia de doze crescute poate duce la deficite neurologice (iritabilitate, ataxie, lipsa coordinarii,paralizie de nervi cranieni), iar encefalopatia la doze mari se manifesta prin cefalee, varsaturi, crize epileptice, coma si stop respirator.Cand sunt chestionati, pacientii neaga cel mai frecvent existenta sindromului pica. Diagnosticul se pune cu ajutorul semnelor si simptomelor clinice coroborate cu paraclinicul (rx abdominal, investigarea tractului digestiv cu bariu, endoscopie digestiva).Desi sindromul pica dispare spontan de multe ori, pentru a preveni aparitia eventualelor complicatii este necesara interventia medicului , atat psihologul/psihiatrul, cat si medicul de familie. Consilierea psihologica este foarte importanta, incluzand strategii comportamentale si dezvoltarea senzoriala discriminativa. Evaluarea dietei si mediului social din care provine pacientul sunt foarte importante in succesul tratamentului, concomitent cu expunerea pericolelor care provin din continuarea acestui tip de comportament. Tratamentul este de lunga durata si este un efort sustinut atat de echipa medicala, cat si de apartinatori.Dr.Cristina Stefanescu, medic specialist medicina de familie, Anima Victoriei