ADHD

ADHD este poate cea mai frecventã tulburare comportamentalã intalnitã la copii si adolescenti si se traduce ca deficit de atentie si tulburare hiperkinetica (Attention Deficit Hyperactivity Disorder).

Debutul are loc in copilarie; rata prevalentei ADHD este de 4-6% in randul copiilor de varsta scolara. Din nefericire, multe din aceste cazuri raman nediagnosticate sau sunt diagnosticate tardiv. In aproximativ 60% din cazuri aceasta tulburare persista si la varsta adulta.

SIMPTOMELE:

Simptomele ADHD se impart in mai multe categorii: deficit de atentie si hiperreactivitate-impulsivitate.

La capitolul deficit de atentie intalnim urmatoarele aspecte: copilul ignora detaliile; greseste din neglijenta (la matematica de exemplu); este uituc in activitatile cotidiene; isi mentine cu greutate concentrarea la lucru si chiar la joaca; este distras de zgomote exterioare; pare sa nu asculte atunci cand cineva i se adreseaza direct; nu respecta instructiunile; nu termina ceea ce a inceput; are dificultati in a-si organiza sarcinile si activitatile; evita activitatile care necesita efort intelectual sustinut.

Hiperreactivitatea se manifesta prin: agitatie aproape continua; imposibilitatea de a sta cateva minute (macar) pe scaun; alearga sau se catara atunci cand nu ar trebui; are dificultati in a se juca sau a se angaja in activitati in liniste; este continuu in miscare, parca ar fi animat de un motor; vorbeste excesiv fara a avea neaparat ceva de spus.

Impulsivitatea se traduce prin nerabdare; nu are rabdare sa-i vina randul, intrerupe si deranjeaza alte persoane, raspunde inainte ca intrebarile sa fie complet exprimate, etc

In aparenta, toti copii se comporta in acest fel. De aceea diagnosticul trebuie pus de un specialist.

EVOLUTIA:

Copilul cu ADHD nediagnosticat la timp se va confrunta cu mari probleme atat in familie cat si in societate. Va fi perceput ca fiind “altfel”, va fi izolat si se va izola de grup, va fi respins de colegi si isi va pierde prietenii. Imposibilitatea de a se concentra si de a duce lucrurile la sfarsit vor determina rezultate scolare din ce in ce mai slabe, conflictele cu familia vor fi din ce in ce mai dese; in acest context relatia cu familia se va deteriora. In adolescenta este posibila aparitia unor comportamente antisociale, agresive; exista posibilitatea ca acestia sa abandoneze studiile, sa se implice in activitati cu risc, chiar sa initieze consumul de droguri.

Conform studiilor efectuate, aprox o treime din copii cu ADHD neteratati, cu intelect mediu, fara o familie suportiva, evolueaza catre delicventa juvenila.

De asemenea, un studiu efectuat de Directia Generala a Penitenciarelor din Romania a concluzionat ca peste 80% din detinuti au ADHD.

De aceea este esential ca parintele sa isi observe copilul cu obiectivitate si sa se adreseze medicului daca constata la acesta modificari ca cele descrise anterior. Diagnosticul precoce si un tratament adecvat pot ajuta.

CAUZELE:

Cercetarile facute in sensul stabilirii cauzelor care duc la aparitia ADHD au fost multiple dar fara rezultate categorice. Totusi exista anumite dovezi care atesta faptul ca transmiterea se face genetic, de la parinti la copii. Descendentii bolnavilor de ADHD au 20% sansa de a dezvolta boala si totodata au sanse mai multe ca aceasta sa se manifeste si in viata adulta.

Au fost cercetate si alte posibile cauze ale ADHD: urmarirea excesiva a programelor tv sau a jocurilor PC, atitudinea parentala deficitara sau alimentatia necorespunzatoare; nu s-a putut deminstra o relatie clara de cauzalitate intre acestea si ADHD; totusi exista unele studii care au demonstarat ca un aport crescut de Omega-3 reduce semnificativ tendintele de hiperreactivitate ale copiilor cu ADHD.

TRATAMENTUL:

trebuie inteles inca de la inceput ca tratamenul ADHD este unul pe termen lung iar rezulatele variaza de la copil la copil.

Treatment guidelines for attention Defficit Hyperactivity Disorder al Academiei Americane de Pediatrie subliniaza faptul ca un tratament eficient pentru copii trebuie sa contina atat interventii psihologice (educarea parintilor, psihoterapie, terapie comportamentala, etc) cat si terapie medicamentoasa.