Agresivitatea umana

Spectrul agresivitatii umane este foarte larg cu toate ca omul deplange si contesta violenta dar, in acelasi timp, o glorifica. Daca reflecteaza asupra mediului social, isi da seama de campul tensional in care traieste. Adesea el, isi orienteaza agresivitatea in mod direct impotriva celuilalt, lovindu-l, jignindu-l verbal sau ironizandu-l sau poate in mod indirect, atunci cand adversarul este criticat (vorbit de rau) sau i se intinde o cursa provocandu-i astfel suferinta.Comportamentul agresiv este folosit adesea pentru testarea spatiului social de miscare. Copiii de pilda, se comporta agresiv pentru a vedea cat de departe pot merge. Raspunsul celorlalti le indica limitele tolerantei, precum si norma comportamentala a culturii din care fac parte. Daca raspunsul intarzie sa vina atunci, agresivitatea explorativa este escaladata. Aceasta forma de agresivitate denumita si explorativa permite descoperirea punctelor slabe ale partenerilor iar, o astfel de cedare, conduce la noi escaladari. Agresorul doreste sa-si masoare prin confruntare directa sau indirecta superioritatea sau inferioritatea lui.Asadar, complexitatea agresivitatii umane, se datoreaza factorilor culturali, morali si sociali: alcoolul, drogurile, medicamentele, durerea si disconfortul, frustrarea si violenta, apartenenta la gen sunt doar cativa din factorii care influenteaza agresivitatea la om. Prin urmare, agresivitatea poate fi invatata prin urmarirea si imitarea comportamentului altora. Multe dovezi sugereaza ca urmarirea violentei la televizor creste probabilitatea comportamentului violent la copii si ca agresivitatea umana ar avea cauza exclusiv in conditiile sociale.Cei mai multi specialisti in acest gen de problema sustin ca manifestarea agresivitatii la oameni este si un indiciu al prezentei complexului de inferioritate, o mascare a acestuia. Paradoxal dar, de multe ori, dorinta de a arata superioritatea fata de altii e cauzata de faptul ca persoana in cauza se subapreciaza. injosindu-i sau agresandu-i pe ceilalti, acesti oameni incearca sa-i coboare pe cei din jur la propriul nivel, se straduie sa se prezinte mai duri decat sunt in realitate.In sprijinul acestei probleme a umanitatii a contribuit si religia crestina, care sustine ca, in calea lui spre fericirea deplina, omul are de infruntat trei lucruri: trei nefericiri pamantesti: pacatul, moartea si rautatea. Deci, din nou ne ciocnim cu rautatea (agresivitatea) ca forma de comportament. Rautatea, de fapt, este acel factor care impiedica indeplinirea preceptului de baza al crestinismului: "Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti." Or, in societatea actuala a te conforma acestui principiu existential pare o utopie. De ce se intampla asa? De ce oamenii se distrug unii pe altii?..... atunci cand, potrivit unei legi fundamentale ale naturii, lupta pana la moarte dintre indivizi e in defavoarea speciei?........... Cum vom reusi sa punem capat acestei tendinte distructive prin intermediul religiei, culturii, moralei, stiintei..... e greu de spus.Pana acum aportul acestor factori nu a fost suficient de relevant. Cel putin, la momentul actual, ne consoleaza faptul ca suntem constienti de acest tip de comportament antisocial si de amploarea pericolului.Luminita Paun, Psiholog, Anima Victoriei