sfanta-maria-logo
logo-sf-mobile
Alergologie si Imunologie

Bolile autoimune

BOLILE AUTOIMUNESistemul imunitar este un complex constituit din organe, tesuturi si celule cu rol in apararea organismului impotriva agentilor patogeni (bacterii, fungi, paraziti, virusuri). in mod normal organismul se apara prin intermediul unor proteine numite anticorpi sau cu ajutorul unor celule albe denumite limfocite. in situatia bolilor autoimune apararea imuna a organismului produce anticorpi (denumiti in acest caz autoanticorpi ) sau limfocite impotriva unor structuri ale propriului organism ducand la distrugerea partiala sau completa a acestora. Raspunsul imun aberant poate sa aiba mai multe cauze: 1) substante straine organismului prezinta o structura asemanatoare cu cele din organism si in aceasta situatie anticorpii si/sau limfocitele produse impotriva substantelor straine vor ataca si structurile similare ale organismului 2) anumite substante din corp isi modifica structura din variate cauze si sistemul imun le percepe ca straine si actioneaza in consecinta 3) sistemul imun produce un raspuns aberant impotriva propriilor structuri fara un motiv aparent. Bolile autoimune prezinta un spectru larg si se clasifica in boli specifice unui organ in care raspunsul imun este directionat impotriva unei substante localizate intr-un organ particular si boli sistemice (nespecifice unui organ anume) in care substanta atacata este prezenta in mai mute tesuturi si organe. Principalele boli autoimune organ specifice sunt tiroidita Hashimoto, tireotoxicoza (afectiuni ale glandei tiroide), anemia pernicioasa (boala gastrica), boala Addison (afectiune a gandeor suprarenale) si diabetul zaharat insulino-dependent. Bolile autoimune sistemice cele mai importante sunt reprezentate de boli reumatismale (lupus eritematos sistemic, sclerodermie sistemica, poliartrita reumatoida, spondilita ankilopoetica, sindrom antifosfolopidic), boli digestive (boala Crohn, rectocolita ulcerohemoragica). Fiecare afectiune are un tablou clinic specific si anumite simptome care sunt comune majoritatii acestor boli cum ar fi: oboseala cronica, febra sau subfebrilitati, dureri articulare sau musculare, lipsa poftei de mancare, eruptii cutanate, stare generala de rau. Tireotoxicoza reprezinta o afectiune datorata excesului de hormoni tiroidieni caracterizata prin scadere in greutate, transipiratie excesiva, astenie, oboseala, prurit cutanat, nervozitate, iritabilitate. Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, tabloului clinic si a examinarilor paraclinice: dozari hormonale (T3, T4, TSH), ecografie si scintigrafie tiroidiana. Tratamentul vizeaza normalizarea nivelurilor hormonilor tiroidieni din sange prin mijloace medicamentoase (administrarea de iod, beta-blocante, litiu ,antitiroidiene de sinteza) sau chirurgicale ( extirpirarea glandei in formele asociate cu gusa). Tiroidita autoimuna se declanseaza in urma aparitiei autoanticorpilor impotriva a doua proteine din structura tiroidei : tireoperoxidaza, tireoglobulina. Taboul clinic este caracterizat prin prezenta lentoarii in gandire si somnolenta; lipsa capacitatii de concentrare si diminuarea atentiei; edeme ale pleoapelor, mainilor si picioarelor; cresterea lenta a parului si unghiilor; uscarea pielii; constipatie. Diagnosticul se realizeaza pe baza determinarii in sange a anticorpilor specifici (ATPO,ATTG) si examenul ecografic. Tratamentul este reprezentat de hormonii de substitutie tiroidiana atunci cand functia tiroidiana este diminuata. Anemia pernicioasa (Biermer) este o afectiune caracterizata prin secretie inadecvata de factori intrinsec, care determina deficitul de vitamina B12 din cauza unei gastrite atrofice sau unei atrofii gastrice. Factorul intrinsec este o glicoproteina secretata de catre celulele gastrice necesara pentru absorbtia vitaminei B 12. in anemia Biermer au fost identificati anticorpi anti factor intrinsec la majoritatea pacientilor si anticorpi anticelula parietala ( anticorpi directionati impotriva celulelor care sintetizeaza factor intrinsec ). Manifestarile clinice cel mai frecvent intalnite sunt: astenie, paloare, dispnee, parestezii ( din cauza afectarii nervoase ), tulburari gastrointestinale ( inapetenta, greata, constipatie ), scadere ponderala, dificultate la mers. Parul si unghiile sunt friabile. Pentru a se stabili cu certitudine diagnosticul este necesara punerea in evidenta a anemiei si mai ales a factorului intrinsec scazut la nivelul sucului gastric. Aprecierea factorului intrinsec la nivel gastric se face indirect prin intermediul testului Schilling, acesta apreciind capacitatea de absorbtie a vitaminei B 12, la administrarea orala. Tratamentul in anemia Biermer consta in administrare de vitamina B12 pe cale intramusculara. Principalele boli autoimune sistemice sunt reprezentate de boli reumatismale. Poliartrita reumatoida (PR) este o boala inflamatorie sistemica cronica, cea mai frecventa suferinta reumatica de tip inflamator, caracterizata clinic printr-o suferinta articulara cu evolutie deformanta si distructiva, alaturi de manifestari generale si extra-articulare (ex. cutanate – nodulii reumatoizi – cea mai frecventa manifestare extra-articulara, cardiace, pulmonare, oculare). PR afecteaza aproximativ 1% din populatie, femeile de 2-3 ×mai frecvent decat barbatii si debuteaza la orice varsta, mai frecvent intre 25-50 ani. Simptomele articulare cuprind durerea si redoarea articulara matinala, ce persista cel putin o ora. Articulatiile afectate pot deveni dureroase, cu eritem (roseata), caldura, inflamatie si limitarea miscarilor. Durerile articulare sunt in general nocturne, accentuate la trezire si afecteaza articulatiile simetrice (de ambele parti). Toate articulatiile pot fi afectate, desi cel mai frecvent sunt afectate articulatiile mainii (interfalangiene proximale, metacarpofalangiene). Puseele inflamatorii survin din ce in ce mai frecvent, atingand alte articulatii (genunchi, coate, umeri) si limitand miscarea. Diagnosticul se stabileste pe baza urmatoarelor criterii : redoare articulara matinala ce dureaza cel putin 1 ora pentru a se ameliora, artrita pe minim 3 zone articulare simultan, artrita articulatiilor mainii, in special a articulatiilor interfalangiene proximale sau metacarpofalangiene, afectarea bilaterala a zonelor articulare (de exemplu, ambele articulatii metacarpofalangiene), factor reumatoid (FR) pozitiv, noduli reumatoizi subcutanati, modificari radiologice caracteristice pentru artrita reumatoida – eroziuni si decalcificari osoase. Spondilita anchilozanta este o boala cronica inflamatorie, de cauza necunoscuta, care afecteaza in primul rand coloana vertebrala. Boala debuteaza in jurul decadelor a doua si a treia de viata, prevalenta fiind de trei ori mai mare la barbati decat la femei. Simptomele bolii sunt reprezentate de : durere de spate ,joasa dar si durerea cefei sau a coloanei toracale, redoare matinala a articulatiilor( imposibilitatea mobilizarii acestora ,redoarea se remite dupa o perioada de timp in care sunt efectuate exercitii fizice), pierderea flexibilitatii, sensibilitate osoasa( durere la atingerea profunda). Ca investigatii diagnostice se utilizeaza pe langa markerii inflamatiei si deteminarea haplotipului HLA-B27, care, desi nespecific, poate sa anunte asocierea SA cu anumite complicatii. Artrita psoriazica apare la aproximativ 10% dintre pacientii atinsi de psoriazis si se manifesta prin artrita articulatiilor interfalangiene distale, a unor leziuni cutante si unghiale specifice. Lupusul eritematos sistemic apare frecvent la femeile tinere, aflate in perioada fertila si poate fi indus de administrarea unor anumite medicamente (hidralazina, izoniazida, metildopa etc.). Simptomele lupusului eritematos sistemic sunt: oboseala intensa, febra si dureri severe ale muschilor si articulatiilor; eruptii pe pielea fetei si a corpului; sensibilitate extrema la soare; scadere in greutate, confuzie mentala si durere in piept la respiratii adanci; ganglioni limfatici mariti;dureri de cap; circulatie deficitara la degetele mainilor si picioarelor; ulceratii ale nasului, gatului si gurii. Diagnosticul de lupus se pune pe baza urmatoarelor criterii: eruptia in forma de fluture peste radacina nasului si pe obraji; ulceratii ale nasului, gurii sau gatului; dureri si intepeniri ale articulatiilor; teste de laborator: hemoleucograma (indica cresterea celulelor albe in sange); examen de urina (care poate indica o eventuala afectare renala); prezenta in sange a anticorpilor antinucleari (ANA ), anti Ro, anti La. Sclerodermia sistemica este o boala de etiologie necunoscuta si care se manifesta prin afectarea inflamatorie vasculara a vaselor mici cu aparitia fenomenului Raynaud - inrosirea, albirea si invinetirea dureroasa a degetelor mainilor, indurarea pielii de la nivelul degetelor mainilor si picioarelor, a fetei, antebratelor si gambelor, ulterior putandu-se generaliza. Se insoteste de afectarea functiei pulmonare, renale, gastrointestinale si cardiace. Diagnosticul este determinat de aspectul clinic specific. Polimiozita si dermatomiozita sunt boli rare manifestate prin atonia si atrofia musculaturii de la nivelul centurilor umarului si soldului, care se poate extinde si afecta musculatura repiratorie determinand insuficienta respiratorie. Diagnosticul este ridicat de aspectul clinic si de analiza electromiografica si a markerilor de afectare musculara. Tratamentul se face in principal cu: antiinflamatoare, corticoizi, o clasa specifica de agenti terapeutici - agenti antireumatici care modifica evolutia bolii -DMARDs de tip metotrexat, azatioprina, ciclosporina, ciclofosfamida, micofenolat mofetil, precum si a unor agenti terapeutici imunosupresori noi, specifici, cum ar fi anti TNF, imatinib mesilat, rapamicina. in ciuda tuturor progreselor efectuate in domeniu, deocamdata nu s-a identificat o substanta medicamentoasa care sa aiba rol curativ in aceasta gama larga de patologii invalidante prin complicatiile multiple si durata.     Dr. Ovidiu Berghi Medic Specialist Alergologie si Imunologie clinica Clinica Anima Victoriei   

Aproape de tine, când ai nevoie

peste 25000 de analize efectuate lunar