Ce este tromboflebita profunda?

Prin tromboflebita se intelege ocluzia care apare intr-un teritoriu venos prin formarea unui trombus insotita de modificari de tip inflamator la nivelul peretelui vascular si spatiului perivenos. Acestea pot fi impartite in profunde si superficiale. Tromboflebitele profunde se refera la afectarea venelor din profunzime, iar cele superficiale la afectarea venele subcutanate.Factorii favorizanti sunt: incetinirea circulatiei venoase, leziunile peretelui venos si tendinta la coagulare spontana a sangelui. Riscul fiecarei persoane in parte trebuie evaluat dupa identificarea factorilor de risc. Cei mai importanti factori de risc sunt :interventiile chirurgicale – mai ales cele pe micul bazin si cele ortopedicetraumatismele majore sau fracturile care implica operatii si imobilizareimobilizarile prelungitevarsta – dupa 40 de ani creste frecventa trombozelorsexul – in 60% din cazuri predomina femeilefumatulsarcina ( mai ales in ultimul trimestru) si perioada postpartumantecedentele de tromboflebita venoasa profundacontraceptivele oraletratamentele de substitutie hormonala pe baza de estrogeniobezitateafactori medicali : insuficienta cardiaca, infarctul de miocard, cancerele viscerale ( de stomac, de pancreas, de ficat, de cai urinare), afectiuni vasculare, accident vascular cerebral, manopere medicale ( cateterizari venoase, perfuzii)Simptomele locale sunt durerea spontana si provocata, edemul membrului afectat, temperatura cutanata crescuta, cianoza localizata sau difuza, senzatia de picior greu.De cele mai multe ori se asociaza si alte semne : febra, stare de agitatie, tahicardie, paloare , transpiratii.Pentru precizarea diagnosticului sunt necesare si alte investigatii : ecografia Doppler, flebografia, dozarea plasmatica a D-dimerilor, teste de coagulare, determinarea fibrinogenului, a VSH-ului, in unele cazuri se recurge si la investigatii mai costisitoare – RMN.Dintre complicatiile tromboflebitei profunde amintim edemul pulmonar, gangrena de origine venoasa, sindromul postflebitic, leziunile cutanate.Dupa stabilirea diagnosticului, tratamentul trebuie imediat inceput pentru a opri extinderea trombului venos, desprinderea sau embolizarea acestuia. Cel mai frecvent utilizat tratament este cel cu anticoagulante – heparina sau warfarina. Heparina se utilizeaza fie sub forma de heparina nefractionata ( se administreaza in spital ), fie sub forma de heparina fractionata, care se poate administra si la domiciliu. Dupa remiterea episodului acut tratamentul se poate continua cu anticoagulant oral ( Trombostop, Sintrom, Warfarina). Medicatiei se asociaza si alte proceduri terapeutice: mobilizarea activa sau pasiva cat mai precoce, ciorapi elastici, compresie pneumatica externa ( manseta pozitionata la nivelul piciorului si gambei si care exercita presiune intermitenta, favorizand returul venos ). In cazul in care terapia cu anticoagulante este contraindicata sau in cazul unor complicatii se recurge la terapia chirurgicala: trombectomie, flebectomie sau ligatura venelor trombozate.Dr. Anitei Valentina – medic specialist medicina de familie – Anima Titan