Depresia Postpartum

DEPRESIA POSTPARTUM

Esti proaspata mamica, te simti trista, fara chef de nimic, nu vrei sa auzi de nimeni si ai sentimente de vinovatie desi ai un copil frumos, pe care l-ai asteptat atat de mult? Gandeste-te ca poate nu este un moft, nu e nici vina ta si s-ar putea sa fie o problema reala- depresia postpartum.

Depresia postpartum este o tulburare psihica afectiva, frecvent intalnita la mame, astfel incat 1 din 8 femei este afectata. Aceasta tulburare poate aparea in primele saptamani sau luni dupa nastere, precum si in alte situatii cum ar fi: nastere de fat mort, avort spontan, adoptie. O posibila cauza ar fi modificarile hormonale bruste.

Prezenta anumitor tulburari psihice anterioare si situatii specifice pot anunta instalarea depresiei postpartum. Acestea ar fi: depresia anterioara, inclusiv tulburarea bipolara, stresul excesiv in timpul sarcinii si dupa nastere, absenta suportului atat din partea familiei cat si a societatii, istoricul familial de boli psihice.

Simptomatologia depresiei postpartum este destul de bogata, caracterizandu-se prin prezenta a 5 sau mai multe simptome persistente in ultimele 2 saptamani:

- Dispozitie trista (mama plange usor, e deznadajduita, are senzatia de gol interior)

- Anhedonie (nu mai gaseste placere in nici un tip de activitate)

- Variatii de greutate (scadere sau mai rar cresterea apetitului alimentar)

- Neliniste psihomotorie sau lentoare psihomotorie

- Sentimente de vinovatie sau inutilitate

- Preocupari legate de moarte sau sinucidere

- Anxietate severa (frici legate de bunastarea si siguranta copilului)

- Dificultati de concentrare si in luarea deciziilor

- Insomnie

- Fatigabilitate (oboseala sau pierderea energiei)

Rar, pot apare si simptome psihotice (idei delirante, halucinatii) care pot complica depresia postpartum.

Mamele cu depresie postpartum pot avea atitudini negative fata de copil (gesturi, mimica, absenta interactinunii cu acesta) si il pot percepe ca pe o povara. Copiii acestor mame pot dezvolta tulburari de atasament, tulburari de comportament (tulburari de somn, de alimentatie, hiperactivitate), intarzieri in dezvoltarea cognitiva, tulburari socio-emotionale si depresie precoce.

Deoarece aceasta afectiune este debilitanta atat pentru mama cat si pentru copilul ei, tratamentul trebuie instituit cat mai precoce. Fara tratament, depresia postpartum poate dura intre 3 si 14 luni, cu o medie de 6 luni.

Tratamentul depresiei postpartum are doua componente principale: tratamentul psihologic (terapia cognitiv-comportamentala si consilierea psihologica) si tratamentul medicamentos.

In cazul depresiei usoare este recomandat in special tratamentul psihologic, cel medicamentos alaturandu-se in cazul depresiei medii si severe.

Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) pune accent pe modificarea cognitiva si are un caracter suportiv.

Consilierea interpersonala se centreaza pe rezolvarea problemelor mamei oferindu-i suport emotional si ajutand-o in stabilirea unor scopuri.

Tratamentul medicamentos consta in administrarea de antidepresive (in principal ISRS-inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei si ATC- antidepresive triciclice).

ISRS sunt relativ sigure, trecand in lapte in grad mic dar totusi, de obicei se recomanda intreruperea alaptarii. Aceste medicamente isi incep actiunea in aprox. 3-8 saptamani, iar tratamentul nu se intrerupe brusc.

ATC nu trec la copil in doze masurabile, cu exceptia doxepinului care este nesigur.

Tratamentul cu ISRS sau ATC se recomanda aprox. 9 luni pentru primul episod, pana la 1 an pentru prevenirea recaderilor si pe termen lung pentru femeile care au avut 3 sau mai multe episoade depresive.

Exista si alte modalitati de tratament, mai putin studiate, cum ar fi terapia hormonala cu estrogeni, terapia prin lumina folosind expunerea la lumina stralucitoare (se utilizeaza o lupa fluorescenta cu intensitate crescuta 2500-10000 lucsi), suplimentarea dietei cu acizi grasi omega 3 (o alta ipoteza a depresiei postpartum consta in depletia de acizi grasi omega 3 la nivel cerebral al mamei in ultimele 3 luni de sarcina).

Pe langa rolul psihiatrului si al psihologului in identificarea depresiei postpartum, exista si o contributie importanta din partea altor specialist cum ar fi medicul obstetrician, medicul neonatolog si medicul de familie.

In concluzie, depresia postpartum reprezinta o problema reala, ce poate fi invalidanta atat pentru mama cat si pentru copil, de aceea trebuie sa ii acordam cea mai mare atentie de la aparitia primelor simptome.