Faringita acuta

Faringita acuta face parte din sindromul de afectiuni de cai respiratorii superioare, fiind o boala autolimitanta cu o durata medie de 7 zile. Faringita din mononucleoza infectioasa se limiteza la 7-14 zile, insa starea de fatigabilitate asociata poate dura pana la cateva luni.Simptomul dominant din faringita este odinofagia (durerea in gat), asociata in functie de eitologie, virala sau bacteriana, cu rinoree, prurit nazal, conjunctivita seroasa, stare generala relativ buna sau alterata, fatigabilitate, manifestari abdominale (greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree) in special la copii, febra (in cazul faringitei bacteriene, febra este inalta > 38,5°C), tuse seaca, disfonie.La examenul clinic, medicul poate observa un faringe hiperemic, cu amigdale hipertrofice, cu sau fara exsudat purulent, adenopatie cervicala anterioara dureroasa sau nu.Calcularea scorului McIsaac pe baza criteriilor Centor si a varstei pacientului ofera medicului un instrument cu valoare predictiva inalta pentru faringita cu Streptococ betahemolitic de tip A, ghidand medicul in optiunea pentru investigatiile si tratamentul care se impun.Laboratorul are un rol minor in managementul faringitelor acute la indivizii anterior sanatosi si fara factori de risc. Exudatul faringian are rol de orientare in cazul unui scor Centor de 2-3, in cazul unei faringite trenante (esec terapeutic) sau la indivizii din grupele de risc inalt pentru infectia cu Streptococ (reumatism articular acut in antecedente, in epidemii de faringita in colectivitati inchise, in faringite intrafamiliale recurente, in epidemii de reumatism articular acut).Ca observatii, se poate afirma ca sensibilitatea acestui test variaza in functie de tehnica de recoltare si de efectuare a culturii si nu diferentiaza purtatorii asimptomatici de indivizii infectati. Un exudat faringian negativ infirma infectia cu streptococ, in timp ce un exudat faringian pozitiv o confirma, acest lucru avand importanta din punct de vedere a optiunii terapeutice de prescriere de antibioterapie.Alte analize de laborator in faringite:- in cazul suspicionarii unei mononucleoze infectioase, o hemoleucograma efectuata in saptamana a doua- a treia de boala deceleaza leucocitoza cu limfomonocitoza si cu limfocite atipice. De asemeni, in cazul mononucleozei, probele hepatice (transaminazele) pot fi crescute. Pentru diagnosticul de certitudine, determinarea procentului de limfocitele atipice este suficient. In cazul in care hemoleucograma nu este concludenta, se pot recomanda analize specifice (anticorpi heterofili, in cazul persoanelor cu varsta peste 12 ani, sau anticorpi anti-Ebstein-Baar, in cazul copiilor sub 12 ani ori in cazul pacientilor imunocompromisi).- valoarea ASLO nu pune diagnosticul de faringita acuta cu Streptococus pyogenes!! Titrul antistreptolizinei O confirma o infectie recenta cu streptococ sau identifica cauza unei infectii recente la un pacient cu suspiciune de reumatism articular acut. Titrul ASLO incepe sa creasca la 1 saptamana de la infectie si ajunge la maxim la 3-6 saptamani, mentinandu-se crescut chiar si cateva luni (in conditiile in care infectia initiala a fost chiar si o faringita necomplicata cu streptococ).Tratamentul faringitei acute se face respectand principiul temporizarii antibioterapiei de cate ori este posibil. Se recomanda antibiotic imediat la cei care sunt imunocompromisi, la cei cu comorbiditati importante (diabet zaharat, insuficiente de organ) istoric de valvulopatie sau de reumatism articular acut, in cazul afectarii sistemice importante sau locale supurate – abces amigdalian, celulita amigdaliana -, tratamentul faringitelor streptococice recurente sau prevenirea epidemiilor de faringita streptococica in colectivitatile inchise. In toate celelalte cazuri, in special daca nu sunt motive de suspiciune pentru o faringita streptococica, se elibereaza Rp cu antibiotic dar se sfatuieste pacientul sa nu inceapa terapia pana cand nu se consulta din nou cu medicul, macar telefonic, dupa 48 de ore de la prima prezentare.Nu se recomanda antibiotic pentru efectul simptomatic, pentru prevenirea faringitelor nonstreptococice, pentru prevenirea complicatiilor locale supurative sau pentru prevenirea glomerulonefritei acute poststreptococice (nu exista dovezi medicale ca are vreun efect).Prima optiune terapeutica este fenoximetilpenicilina administrata oral, de 2 ori pe zi timp de 10 zile, in cazul in care pacientul vine in primele 3 zile de boala, are 4 criterii Centor-McIsaac, fara a se astepta rezultatul culturii faringiene.La cei alergici se recomanda cefalosporine 5-10 zile sau eritromicina 10 zile. In cazul in care pacientul vine cu 2-3 criterii centor-McIsaac, dupa mai mult de 3 zile de boala, se face cultura din exudat faringian si se recomanda antibiotic abia dupa sosirea rezultatelor.Se evita administrarea de Ampicilina sau amoxicilina pentru tratamentul empiric al durerilor in gat. O mononucleoza infectioasa careia i se administreaza ampicilina sau amoxicilina face eruptie!In cazul pacientilor necooperanti, la care este necesara antibioterapia dar nu este garantata administrarea riguroasa, se poate opta pentru o singura doza de benzatinpenicilina.Tratamentul faringitei, chiar si in cazul optiunii pentru temporizarea antibioticului sau renuntarea la antibioterapie, se face cu simptomatice, atfel: analgezice de tip sistemic (paracetamol sau ibuprofen) timp de pana la 7 zile, la nevoie. Acestea actioneaza si ca antitermice si sunt superioare aspirinei. Contactii unui pacient cu faringita streptococica nu se testeaza si nu se trateaza. Nu se trateaza nici purtatorii sanatosi de streptococ betahemolitic de tip A, decat daca au istoric de reumatism articular acut, (ei personal sau membrii familiei), faringite recurente streptococice la un membru al familiei, inainte de amigdalectomii si in caz de epidemii in colectivitati.dr. Cristina Lupascu, medic specialist medicina de familie, Anima Titan