Timiditatea

Timiditatea, este o problema psihologica cu care toti ne intalnim la un moment dat. Este normal sa fii timid atunci cand esti copil sau adolescent . intrebarea care se pune este cand devine timiditatea o problema? Timidul traieste sub presiunea a doua temeri: teama de a nu fi in atentia cuiva si teama de a fi considerat nesemnificativ/ neimportant de ceilalti. Cu alte cuvinte timiditatea, provoaca suferinta, neplacere sau disconfort insa, trebuie stiut ca, fiecare dintre noi dispune de o doza de inhibitie sociala, pentru ca fiecare se gandeste dinainte la ceea ce urmeaza sa faca sau sa spuna, ca si la consecintele ce deriva din actiunile sale. Asadar, o mica doza de timiditate este benefica pentru orice om; prea multa insa, nu foloseste nimanui. Revenind la intrebare, timiditatea, nu se incadreaza in normal atunci cand persoana respectiva manifesta o frica de a interrelationa cu cei din jur. Timizii au o stima de sine redusa, se gandesc mereu ca daca vor face acel pas s-ar putea sa esueze. Le este teama sa deschida o discutie pentru ca se gandesc la respingere, nu le place sa fie in centrul atentiei sau inconjurati de prea multi oameni, aceasta le creeaza o senzatie de disconfort si de nervozitate. Au o critica de sine acerba si de multe ori tind sa fie perfectionisti. Manifesta de fapt teama de a fi judecati de ceilaltii. Cu toate acestea, oamenii timizi nu se bucura de prea mare intelegere si simpatie. Acest lucru se intampla deoarece timiditatea duce la manifestari sociale neplacute. Un om care incearca sa scape de timiditate si sa fie mai sociabil cu alti oameni poate fi perceput datorita inabilitatii de a interactiona ca si snob, plictisitor, neprietenos sau slab.Timiditatea se manifesta prin nervozitate in contactul cu alti oameni, prin lipsa abilitatii de a interactiona cu altii, autocritica acerba, o constiinta acuta de sine.Oamenii devin timizi intrucat le este greu sa demareze o relatie cu cineva necunoscut sau intrucat se simt respinsi de ceilalti datorita faptului ca sunt tacuti, retrasi. Reactiile la astfel de situatii sunt diferite: unii sunt furiosi din cauza respingerii si au sentimente de superioritate si dorinte de razbunare. Altii devin si mai retrasi fiind din ce in ce mai convinsi de faptul ca sunt neinteresanti, mai cu seama ca in societatea actuala in care comunicarea este esentiala. A fi timid poate fi un mare handicap. Nu poti avea sanse sa ocupi un post de conducere.... nu poti ocupa pozitii precum una de vanzari sau in departamente de marketing....... Si in general, cu orice te-ai ocupa, ai nevoie de sprijinul si implicarea altora, ceea ce nu poti obtine daca nu stii cum sa ceri. De fapt, timiditatea exista pretutindeni. Diferenta consta in modul de abordare. Diferenta majora intre o persoana timida si una care nu este timida este flueta verbala.Timiditatea nu dispare pur si simplu. Pentru a o indeparta trebuie depuse eforturi special in aceasta directie. Oamenii timizi trebuie sa se forteze sa aiba cat mai multe interactiuni cu alti oameni, chiar daca la inceput le va fi foarte greu.Un alt lucru care trebuie sa il ai in vedere este sa te concentrezi asupra lucrurilor care iti creeaza o parere buna despre sine. Timizii pot participa la competitii sportive, pot invata o limba straina, sau se pot implica intr-o relatie de lunga durata. Odata ce iti creste increderea in propriile capacitati si vei fi apreciat de oameni care au aceleasi interese ca si tine nu iti va mai fi dificil sa interactionezi cu oameni total diferiti. Concentreaza-te cat mai putin asupra ta si cat mai mult asupra celorlalti. in timpul interactionarii cu un necunoscut nu te gandi la cat de nervos esti. Nu te astepta de la tine sa fii stralucitor, plin de umor si perfect. Mai bine gandeste-te cum sa il faci pe celalalt sa se simta in largul sau. Ajuta-l pe el sa vorbeasca, sa isi impartaseasca sentimentele. Este recomandat sa adoptati o atitudine degajata si placuta. Un om timid este un om singuratic, un om rupt de ceilalti, un om nesociabil care se autoizoleaza. intre el si ceilalti este o bariera de netrecut, un zid mare si invizibil. Imaginati-va un om timid. Atat de timid incat ii e rusine sa astepte autobuzul in statia din dreapta blocului in care locuieste, avand in vedere ca de obicei il asteapta in statia din partea stanga. Timiditatea excesiva duce la neintegrarea in societate, persoanele timide devin mai repede tinte de comentarii ale grupurilor din care fac parte (si sunt predispuse mai repede la consum de droguri si alcool).Specialistii definesc timiditatea drept o frica marcanta de a fi in centrul atentiei. Persoanele timide sunt terifiate de faptul ca s-ar putea comporta in asa fel incat sa fie puse in situatii stanjenitoare sau umilitoare. Acestea evita sa fie in centrul atentiei sau sa ajunga in situatii pe care nu le pot controla si in care comportamentul lor (sau al celorlalti) poate fi stanjenitor sau umilitor. Traiesc o permanenta spaima de ridicol si se feresc pe cat posibil - sa ajunga in atentia publicului. Studiile arata ca barbatii par a fi usor mai predispusi decit femeile la fobie sociala. De unde vine, insa, aceasta timiditate, pe care multi dintre noi ajungem s-o uram? Nu s-a gasit inca o gena a timiditatii, asadar nu ne curge neaparat prin sange, ci este mai degraba rezultatul felului in care am fost crescuti (sau socializati, as prefera sa spun) ca si copii. in esenta, timiditatea este rezultatul integrarii de catre copil a unui mesaj extrem de simplu - "ceilalti ar putea sa ma judece". Nici unuia dintre noi, indiferent de varsta, nu-i este usor sa fie supus scrutinului celorlalti. Unii dintre noi, inca din copilarie, gasesc insa aceste situatii deosebit de amenintatoare: "Ceilalti vor afla ca nu pot face fata...", "Ceilalti stiu ca nu ma descurc...", "Ceilalti nu vor sa aiba de-a face cu mine..." - cam acestea ar fi slagarele care sunt difuzate constant la postul Radio Timiditatea. Uneori, timiditatea se refera si la acele situatii in care interactiunea sociala a fost urmata de esec sau care s-a soldat cu critici sau stanjeneala. Exista copii care sunt foarte indrazneti printre semenii lor, sunt adevarati lideri in mica lor comunitate, dar care devin niste melci retractili in prezenta celui mai mic semn ca un adult ar putea sa devina aspru in judecati. Lasata sa se manifeste timp indelungat, evolutia timiditatii este una cronica - in sensul ca timiditatea nu o sa se rezolve de la sine ci este absolut necesar interventia psihologului. Ca tratament, acesta nu e foarte complicat si tine de diverse terapii cognitive.Luminita Paun, Psiholog, Anima Victoriei